Abstract:
Volumul, în exuberanţa lui, trădează ştiinţa cuvântului stăpânit total de adevăratul profesor de limba română, „stăpână a sufletului meu deplină”. Sunt prezentate nouăzeci şi patru de poeme cu mesaje precise, dar foarte diferite, închise ori eliberate spre neant în conturul a trei versuri, fiecare redus la înţelepciune şi meserie. „Zvârcolirile stelelor”, „răcnetul anonimatului”, „tărâţa soarelui”, „scriptorii cu visul adormit pe ţeavă”, „Grasa Dinapoia”, „Maria croşetează azur pe o limbă de câine”, „o femeie îţi fierbe ţâţele-n vis”, „peniţa vântului”, „Poetul reciteşte Evanghelia melancoliei”, „damblagii se dau în ţiţeică”, „menade tărcate”, „fiii alambicului râzând în hohote” şi.... mă opresc aici pentru că fiecare poem are în construcţia lui mesaj propriu şi imagini poetice remarcabile.