Abstract:
Întreprinderile şi organizaţiile sunt în permanentă confruntare cu îmbunătăţirea performanţelor lor într-un mediu care să le aducă toate garanţiile. Această îmbunătăţire este din ce în ce mai căutată prin intermediul unei descentralizări a luării deciziei pentru a se asigura pertinenţa informaţiilor. În aceste condiţii, managerul întreprinderii îşi va pune în mod normal întrebări privind eficacitatea controlului asupra funcţionării organizaţiei, exercitat de către el însuşi şi de către colaboratorii săi. În acest context intervine auditul intern, o activitate independentă de asigurare obiectivă şi de consiliere, destinată să adauge valoare şi să antreneze îmbunătăţirea activitaţilor organizaţiei. În România, în ce priveşte organizarea auditului intern în cadrul sectorului privat, există anumite probleme legate de o înţelegere completă a necesităţii şi avantajelor acestei funcţii, ceea ce se manifestă prin organizarea necorespunzătoare sau neimplemetarea funcţiei de audit intern, chiar şi acolo unde este imperios necesară.