Abstract:
O serie de studii arată că, în prezent, costurile pe care le implică corectarea non-calităţii şi cele necesare pentru prevenirea şi evaluarea ei reprezintă, în medie, 25% din cifra de afaceri a unei întreprinderi producătoare şi circa 5-15% din costurile de producţie. Potrivit opiniei lui Crosby, ponderea acestor costuri ar fi mult mai mare, până la 40% în cazul întreprinderilor de servicii. Costurile referitoare la calitate reprezintă, prin urmare, un important instrument de valorizare a calităţii, o sursă potenţială de maximizare a profitului întreprinderii. Ele sunt utilizate de tot mai. multe întreprinderi ca instrument de optimizare a proceselor şi activităţilor relevante pentru calitate. Prin intermediul acestor costuri există posibilitatea identificării activităţilor ineficiente, a punctelor critice în desfăşurarea proceselor. Pot fi, astfel, mai bine fundamentate acţiunile corective sau de îmbunătăţire necesare într-un anumit sector al întreprinderii, asigurându-se evaluarea şi urmărirea în dinamică a eficienţei măsurilor întreprinse. Pe de altă parte, cunoscând incidenţa financiară a disfuncţionalităţilor constatate în diferite sectoare, acestea pot fi mult mai uşor analizate, corelate la nivelul conducerii, stabilindu-se măsurile prioritare de aplicat. Costurile referitoare la calitate nu reprezintă însă o măsură absolută a performanţelor unei organizaţii. Ele trebuie să fie integrate corespunzător în sistemul de evaluare a eficienţei managementului întreprinderii în ansamblu.